Am primit raspunsul de la clinica!

Aseara am primit raspunsul de la clinica din Germania. Avem de strans aproape 50 000 de euro doar pentru tratamentul de baza. Sa dea Dumnezeu sa fim pe drumul cel bun si sa fie bine!
Oferta de tratament
Descrierea serviciilor

O raza de soare pe strada noastra!

Nu ma asteptam ca acest blog sa propage asa un ecou, mai ales ca initial a fost o pagina personala pentru EA... Creste inima in mine cand realizez ca Georgi chiar poate fi ajutata si nu sunt putini cei ce o iubesc si lupta pentru ea...
Postarea este pentru cei ce au adaugat comentarii, sunt oameni care au trecut ei insisi prin intamplari asemanatoare si vin cu rugamintea de a ne da mai multe detalii despre cazurile lor, orice poate ajuta, poate si fara sa ne dam seama.

"in urma cu 2 ani , pe 23 ianuarie 2007 si eu, ca si Georgi, am suferit un avc,am fost in coma...Am dat insa peste un om deosebit care m-a ajutat enorm la spitalul Bagdasar, dr.Ciubotaru Vasile ,seful sectiei de neurochirurgie.0744518249 Poate merita sa incercati si aici...
Nu va pierdeti increderea in Dumnezeu, si, daruiti-i multa dragoste...acolo , in lumea ei, ea va simte...
Dani

25 martie 2009 15:52"

"Unde-i SUUB?
Eu zic s-o duceti la Bagdasar la dr. Danaila... e cel mai bun neurochirurg din Europa (insa inainte de orice interventie chirurgicala asigurati-va ca nu mai e virusul Clepsiela in spital).
Fratele meu a avut fix aceeasi chestie iar acum e bine (are cateva sechele, dar e bine). A scapat si de Clepsiela.
Sigur se va face bine Georgi! ;) Garantat! La accidentele vasculare cerebrale daca nu se moare in primele 2-3 saptamani se scapa! ;)
Un alt baiat a stat in coma 4 luni si leguma alte multe luni, iar acum e student la drept ;).
Bafta si nu va pierdeti speranta pt ca sigur se va face bine!!!
E fff important sa o sustineti si dupa ce se face bine, sa fiti mereu langa ea si sa o scoateti din casa mereu... ca si inainte. Daca apuca sa se simta bolnava si speriata o sa-si piarda interesul de a face recuperare (recuperarea e 80% psihica si 20% fizica).

25 martie 2009 21:15"

SUUB este Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti.

Ieri am retransmis scrisoarea si prin fax catre clinica din Germania, in speranta ca vom primi cat mai repede un raspuns. As fi prea insistenta daca le-as da si un telefon pe maine?

Scrisoare catre clinica din Germania

Am reusit aseara sa fac si sa trimit scrisoarea catre clinica din Germania si sper ca este compusa ok. Scrisoare
Sunt foarte dezamagita de Witing, chiar daca echipa de la Recuperare a manifestat o mare dorinta de a o ajuta pe Georgi, din pacate nu s-a rezolvat nimic cu internarea.
Insa ieri mi-a spus Lili ca sunt mari sanse sa o interneze la Filantropia, tot la Recuperare, asa ca sper in continuare ca va fi bine si va ajunge intr-un centru abilitat unde poate fi ajutata mai mult decat acasa.
Astazi voi merge si eu s-o vad, nu mai pot de dorul ei, n-am mai vazut-o de cand s-a internat la Bals pt. infectia de la plamani, unde nu am avut curajul sa merg, fiind un spital de boli infectioase.

Iar intampinam greutati

Am fost ieri cu actele si radiografiile lui Georgi la Spitalul Witing. Echipa de la Recuperare ne-a asigurat ca din punctul lor de vedere nu este nici un fel de problema, ei o asteapta cu mare drag si speranta in reusita dar, din pacate, ne lovim de problema internarii. Am apelat (evident) la un prieten care cunoaste pe cineva acolo si ne punem mare speranta in el. Intre timp pregatim traducerile pentru clinica din Germania, poate acolo avem mai multe sanse. Am atasat si noul referat medical in josul paginii. Doamne Ajuta!

Haideti sa facem ceva

Lili, matusa care are grija de Georgi zi si noapte, a gasit intr-o revista un articol despre o fata cu acelasi diagnostic care este acum intr-o clinica de recuperare din Germania, a luat legatura cu prietenii ei iar acestia ne-au indrumat si pe noi catre acea clinica. Astazi sau maine asteptam rezultatele de la analize si un referat medical pe care le vom traduce si trimite la clinica. De asemenea am sa trec pe la banca sa deschid conturi. Suntem constienti ca nu este un lucru de facut de pe o zi pe alta, asa ca intre timp oricum vom merge si la Clinica de Recuperare din cadrul Spitalului Witing, unde am intalnit primii oameni cu suflet care cred ca Georgi are sanse si vor s-o ajute. Eu zic sa ne punem pe treaba si sa facem ceva! Revin mai tarziu cu conturile. Doamne ajuta!

Edit: am postat conturile. Am vorbit cu Lili, astazi urmeaza sa primeasca referatul si sa mai faca o radiografie. Maine se asteapta externarea. Astept si eu actele, cum le am, le voi atasa si aici.

Despre ce s-a intamplat

Pe 28 iulie 2008, marti, dupa 4 zile de mare si soare de dimineata pana seara, plecam in gasca la munte la un prieten, in zona Intorsurii Buzaului. Am plecat dupa pranz si am facut opriri pentru cumparaturi si pentru poze in zone de vis, asa ca am ajuns pe la inserat, tocmai bine sa incropim un gratar. Zis si facut, facem gratarul, mancam, mai savuram un pic aerul de munte si mergem la culcare, nu prea tarziu, ca sa ne trezim de dimineata si sa ne bucuram cat mai mult de acea bucatica de Rai.

Pe 29, pe la 9 dimineata, cand lucea soarele in roua, s-a trezit si Georgi, si somnoroasa a iesit afara cu canuta de cappuccino. Atunci ceva s-a intamplat. A inceput s-o doara capul si i-a scapat tigara pe care o tinea in mana dreapta. Incercand sa explice, a inceput sa se balbaie si isi gasea cu greu cuvintele. II amortise obrazul drept si limba, iar capul o durea sfasietor. Aveam sa aflam mai tarziu ca toate acestea sunt semnele unui atac cerebral.

Ne-am strans ca puii la closca in jurul ei si ne uitam mirati si neputinciosi. O prietena ii da un calciu. Urma sa mergem la cumparaturi la Intorsura, apoi la cascada Urlatoarele, iar ea staruia sa nu ne abatem de la program. Bine, dar macar la Intorsura sa ne oprim la spital. Nu si nu, Georgi refuza cu stoicism sa ne oprim, promitandu-ne solemn ca merge la doctor imediat ce ajungem la Bucuresti.

Si ne urcam cu totii in masini, ne oprim la piata la Intorsura, apoi mergem la cascada. Dar toate astea au durat iar ea a indurat durerea si a stat cumintica doar ca sa nu ne strice noua concediul. Si acolo s-a intins pe paturica si nu a mai putut sa se ridice. Practic acela a fost momentul in care pentru noi totul a stat in loc, numai timpul a trecut si continua sa treaca parca prea repede. La spital la Brasov se confirma groaznicul: accident cerebral. Dar Georgi e ok, nu si-a pierdut cunostinta, iar asta inseamna totusi o sangerare superficiala. Insa la tomograf se distinge ca este al treilea. Iar ea nu a stiut nimic.

Pe 31 ajunge la Bucuresti si este internata la S.U.U.B., sectia de neurochirurgie II. In urma unui control angiografic se vede o malformatie arteriovenoasa fronto-parietala stanga care a provocat atacurile cerebrale. Se stabileste o interventie prin embolizare, care avea sa ii fie cel mai mare ghinion. Intre timp, Georgi isi revine spectaculos, in 6 zile recuperandu-si vorbirea si mersul, ceea ce pentru noi toti era tot ce ne umplea sufletele.

Din pacate, tot intr-o zi de marti, pe 5 august 2008, are loc temuta procedura, in timpul careia malformatia se rupe si creierul se inunda cu sange. Georgi este operata de urgenta si declarata in stare de coma. Am fost si eu s-o vad in seara aceea, caci toti ziceau ca e grav, foarte grav… si totusi nu vroiam sa inteleg. Adica se va face bine, nu?

Ea era, parca dormea acolo, si m-au marcat piuiturile sacadate ale aparatelor, lumina puternica si rece fie zi sau noapte si mirosul pregnant de dezinfectant. As vrea sa nu le mai simt niciodata.

Georgi s-a trezit din coma la o luna de la operatie, dar a fost declarata in stare vegetativa. Desi familia ar fi putut fi indrumata spre o clinica sau o sectie specializata de recuperare, nu stiu de ce au preferat sa o mai tina in sectia de terapie intensiva inca doua luni si jumatate, timp in care, la insistentele familiei, a beneficiat de o ora de exercitii pe zi cu un fizioterapeut si cu greu li s-a permis sa-i dea sa manance pentru ca DA, poate sa inghita, si inca foarte bine.

Apoi, dintr-o data, li s-a spus sa plece. Nu vreau sa comentez nimic despre spital sau cadre medicale. Nu acum si nu aici. Ideea e ca, dupa ce s-a incercat internarea in diverse clinici de recuperare unde nimeni nu a acceptat s-o primeasca pe motiv ca “este in stare vegetativa”, Georgi a ajuns acasa, unde a fost ingrijita exemplar de matusa ei, persoana care i s-a devotat si este langa ea zi si noapte.

Acum, la 7 luni de la procedura gresita, Georgi mananca, deschide ochii, misca incetisor picioarele si mainile, casca, se vaita, zice “aaaa” si sta si in scaun in fiecare zi. Dar nu poate sa comunice. Suntem toti constienti ca e mult de munca, dar o iubim si credem in ea. Eu una nu mi-am pierdut speranta nici macar o clipa si mai mult, am o asa de mare incredere in ea, incat prevad acea zi in care voi merge la nunta ei si acea zi in care ne vom bucura ca va avea un copilas, pe care si-l doreste nespus.

Si pentru ca Dumnezeu exista si o iubeste, El ne-a scos in cale o echipa de oameni sufletisti, singurii care au spus ca DA, Georgi se va recupera iar ei o vor ajuta. Si culmea, se afla aici, in Romania. Imi pun speranta si increderea in ei si astept cu nerabdare ca Georgi sa inceapa recuperarea cat mai curand (mai avem un hop cu locurile de internare).

Doamne Ajuta!